asta mi-a zis mie mama. asta e viata. te poti uita in urma dar totul e aici. nu ne-ajuta nimeni sa mergem mai departe, sa nu ne inchidem intr-o cutie - cum as vrea de multe ori - sa facem ce ne-am dori. viata e asa cum trec zilele una dupa alta. ramane doar sa speram ca ne vom intalni, sa sper ca peste 10 ani voi fi tot eu, ca peste 10 ani n-ai sa ma uiti.
ce sa ramana de la tine? vor ramane filmele, telefoanele, amintirile cu carturesti, garana, timisoara, marea, dartsul, tequila, pactul, pozele cu tine si ce simt acum.
cum rezolv eu contradictia asta? eu sunt tipul care-mi fac planuri, minut cu minut ce-o sa fac acum, maine, in weekend, de craciun, de 1 martie. stiu ca nu e viata asa. daca m-as bucura de moment mai mult n-as mai fi asa de trista. dar e impotriva firii mele. eu trebuie sa stiu totul sigur.
el si-a facut alegerile, eu pe-ale mele dar acum ce facem? traim intr-o gaura, intr-o pestera ascunsa, din ce in ce mai transparenta. eu nu refuz nimic, el refuza cateodata din durere. sunt doua dureri egale. el nu are cum sa se apere ca-i prea mic. eu nu am ce sa spun pentru ca nu pot fi egoista. nu exista solutie, va dura la nesfarsit.
marți, 7 octombrie 2008
uneori alegem, alteori nimerim
asta mi-a zis mie mama. asta e viata. te poti uita in urma dar totul e aici. nu ne-ajuta nimeni sa mergem mai departe, sa nu ne inchidem intr-o cutie - cum as vrea de multe ori - sa facem ce ne-am dori. viata e asa cum trec zilele una dupa alta. ramane doar sa speram ca ne vom intalni, sa sper ca peste 10 ani voi fi tot eu, ca peste 10 ani n-ai sa ma uiti.
ce sa ramana de la tine? vor ramane filmele, telefoanele, amintirile cu carturesti, garana, timisoara, marea, dartsul, tequila, pactul, pozele cu tine si ce simt acum.
cum rezolv eu contradictia asta? eu sunt tipul care-mi fac planuri, minut cu minut ce-o sa fac acum, maine, in weekend, de craciun, de 1 martie. stiu ca nu e viata asa. daca m-as bucura de moment mai mult n-as mai fi asa de trista. dar e impotriva firii mele. eu trebuie sa stiu totul sigur.
el si-a facut alegerile, eu pe-ale mele dar acum ce facem? traim intr-o gaura, intr-o pestera ascunsa, din ce in ce mai transparenta. eu nu refuz nimic, el refuza cateodata din durere. sunt doua dureri egale. el nu are cum sa se apere ca-i prea mic. eu nu am ce sa spun pentru ca nu pot fi egoista. nu exista solutie, va dura la nesfarsit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
uneori alegem, alteori nimerim, iar in anumite cazuri se intampla,se intampla impotriva vointei noastre, se intampla si n-ai ce sa-i faci. traiesti cu ideea ca ai mainile legate, si incerci sa te adaptezi situatiei. trebuie sa ne adaptam situatiei, trebuie...
Uneori obosim sa alegem...se intampla sa lasam deschis putin capacul la cutie si intra ceva minunat...sau poate doar neasteptat (si prin asta minunat).
Si eu fac planuri. Si eu incerc sa ma pregatesc pentru tot ce ar putea urma. Si, cumva, lucrurile cele mai importante m-au luat pe nepregatite. Nu le-am putut preveni. Si am ajuns dependenta de ele. De cele minunate. De momentele de fericire.
Mi-e cel mai teama de uitare. De asta incerc sa fabric momente care sa defineasca macar o parte din prezentul asta anost. Pentru ca, atunci cand va deveni trecut, sa aiba un iz aparte.
Trimiteți un comentariu