Party dM la Ploiesti - maine :)

Luna decembrie

1 decembrie - a trecut ca si celelalte intai-uri de anul asta. greu. Mos Nicolae. munca, multa munca, la fel ca anul trecut. fara ciocolata in ghete, fara cumparaturi de cadouri. Ziua mea. am sa ma simt bine probabil ca vor veni cam toti peste mine. nu stiu daca vreau asta. Craciunul. ma duc la Ploiesti, joc un yumms, cadouri, brad, colinde, zapada si ma intorc acasa. Anul nou. nu stiu nimic Dar totul fara o voce. Totul fara visul meu. Toti stiu ca nu va exista nimeni asa. Ca nu-l voi uita vreodata, chiar daca am uitat cum arata sau com vorbea sau cum canta. Sorin!

cadoul meu

plec de la serviciu hotarata sa ma relaxez. a fost o zi agitata, ca toate celelalte din perioada apropiata craciunului. la unirii incredibil de multa lume. toti alearga, se imping, claxoane, injuraturi ca nu se misca vreun pic traficul, caini care traverseaza pe la trecere, lume alergand dupa cumparaturi. sunt inca hotarata ca timpul este cel facut de mine. ma aventurez sa traversez toata piata unirii fara sa ma agit. "mergi mai repede domnisoara ca acu se face rosu". incredibil ce ma enerveaza oamenii astia, ma gandesc. traversez. plin de tarabe cu sosete, manusi, elastice de par, sutiene, covrigi si tot felul de prostii. mi-am luat si eu un elastic de par ca nu mai aveam. lumea innebunita sa cumpere, sa cumpere. brusc, toti au nevoie de ciorapi si covrigi. mai ramane pe trotuarul urias de-altfel, un culoar sa treaca doi oameni inghesuiti. nu mai pot sa merg decat in ritm cu masele. intarzii la intalnirea pentru darts. asta e, aglomeratia era de vina. nu inteleg, nu-s reduceri, mai e o luna intreaga pana la craciun, de ce alearga toti in halul asta? poate isi incalzesc picioarele ca-i frig rau afara. cine face timpul? ceasul asta care-mi spune c-am intaziat? si ce daca; eu nu vreau sa ma grabesc acum. vreau sa fiu relaxata. nu se poate. tre sa plec de la serviciu grabindu-ma la joc, alergand ca toti ceilalti spre nimic. o zi cu timp mult mi-as dori de ziua mea :)

Nu fi Pungas

www.nufipungas.ro

My favourite game - At the end

it was just a photograph of you

plang iar. nu pot sa ma controlez, nu pot sa uit, nu pot sa fac nimic sa te-aduc inapoi. mi se rupe sufletul acum ascultand depeche si citind ce-au scris prieteni de tot felul pe diferite bloguri, ce-am scris eu de-a lungul timpului. ma doare stomacul de foame, mi se inchid ochii de somn, vreau sa-i spun te iubesc dar nu e aici. nu vreau nici sa mananc, nici sa fumez, nici sa dorm, nici sa mai traiesc. nu-i deloc corect. mi-e atat de dor de tot. de ce-a murit? de ce-a murit? de ce el. de ce nu eu. numai asta simt. nu mai vreau sa traiesc. totul e de-acum intrebari, intrebari, intrebari. cu momente de bucurii printre intrebarile care ma rod. ce sa fac sa te intorc? sa intorc timpul. sa nu fi murit. sa mai stau 2 minute cu el. nu am cu cine sa vorbesc despre asta. toata lumea-mi spune sa fiu tare, ca s-a dus intr-o alta lume, ca ma vede si de-astea. nu-i nimic adevarat. a murit. doar atat. nu exista nimic dincolo. am crezut ca-mi trece: ma duc la mare vara asta, ma indragostesc de altcineva, ma ocup de serviciu, beau, fumez de toate, ies in oras, dansez, concerte si-l uit. simt toul in schimb la fel ca atunci. nu conteaza nimic mai mult decat sa-l intorc aici. nu pot sa renunt la speranta. imi imaginez ca se va intampla odata ceva si va aparea. de cate ori fac un lucru ma gandesc c-o sa se bucure cand o sa vada. imi imaginez cum o sa-i povestesc. cum o sa ma supar rau pe el ca m-a facut sa sufar atat. merg la munte si mi-e dor de sorin, la mare la fel. la depozit la fel. la concerte, la petreceri, vine craciunul. cine-o sa-mi puna ciocolata si banane in ghete de mos nicolae? vreau sa-i fac de mancare, sa-i fac gem de prune cu mult zahar, sa mergem la piata impreuna. pentru mine astea nu inseamna nimic. numai pe el il faceau fericit. vreau sa povestesc din nou si din nou ce s-a intamplat atunci, pe 1 martie. nimeni nu m-asculta. nu mai intereseaza pe nimeni. toata lumea stie povestea deja. eu vreau sa spun. nu stie nimeni ce s-a rupt in mine atunci. ma trezesc zi de zi cu gandul c-o sa gasesc pe google ceva nou despre el.

uneori alegem, alteori nimerim

asta mi-a zis mie mama. asta e viata. te poti uita in urma dar totul e aici. nu ne-ajuta nimeni sa mergem mai departe, sa nu ne inchidem intr-o cutie - cum as vrea de multe ori - sa facem ce ne-am dori. viata e asa cum trec zilele una dupa alta. ramane doar sa speram ca ne vom intalni, sa sper ca peste 10 ani voi fi tot eu, ca peste 10 ani n-ai sa ma uiti. ce sa ramana de la tine? vor ramane filmele, telefoanele, amintirile cu carturesti, garana, timisoara, marea, dartsul, tequila, pactul, pozele cu tine si ce simt acum. cum rezolv eu contradictia asta? eu sunt tipul care-mi fac planuri, minut cu minut ce-o sa fac acum, maine, in weekend, de craciun, de 1 martie. stiu ca nu e viata asa. daca m-as bucura de moment mai mult n-as mai fi asa de trista. dar e impotriva firii mele. eu trebuie sa stiu totul sigur. el si-a facut alegerile, eu pe-ale mele dar acum ce facem? traim intr-o gaura, intr-o pestera ascunsa, din ce in ce mai transparenta. eu nu refuz nimic, el refuza cateodata din durere. sunt doua dureri egale. el nu are cum sa se apere ca-i prea mic. eu nu am ce sa spun pentru ca nu pot fi egoista. nu exista solutie, va dura la nesfarsit.

7 si ceva

mi-am adus aminte ce-am visat azi-noapte. socoteam ceva. ceva cu numere prime. sau incercam sa-mi aduc aminte numerele prime. m-am trezit furioasa ca nu te mai visez. am uitat cum arati, cum mirosi. totul. am pe altcineva acum. plang de cate ori citesc ce scrie altcineva despre tine. eu nu simt lucrurile asa. tu ma simti pe mine? stii cum sunt. ti-am promis ca nu mai mananc clatite. tigaia ta s-a dus. lucrurile tale sunt inca acolo daca vrei sa te intorci. sunt cu altcineva acum. ma iubeste. nu ca tine ci altfel. altfel stiu eu. te-ai bucura. sufar acum pentru tot ce-as vrea sa-ti zic. ce-as vrea sa te aud macar umpic cantand armstrong.

de cate ori spunem "te iubesc"

am citit ceva scris de un prieten. spune ca primul "te iubesc" e o greseala pentru ca suntem prea tineri, apoi din obligatie pentru ca si celalalt a zis, apoi pentru ca am crezut ca-i adevarat, a patra oara pentru ca asta simtim atunci. dar tot se termina. deci de cate ori? care dintre datile astea e adevarat? unele poate sunt, pentru ca spunem ce simtim in momentul ala. deci sa lasam la o parte datile in care spunem "te iubesc" doar pentru ca a spus si celalalt. desi...si-atunci e discutabil. "te iubesc" este o abordare de moment a unui sentiment. nu inseamna ca pe tine te iubesc mereu, sau pe tine, sau pe mama sau pe frate-miu. nu pot sa spun ca atunci cand ma enerveaza frate-miu il iubesc, nu? pot sa iubesc un animal care traieste zece ani sau cinspe ani si apoi sa-mi iau alt animal si sa-l iubesc. pot sa iubesc o chitara la fel de mult cum iubesc un pahar. la fel e si cu oamenii. azi iubim pe cineva, peste un minut ma gandesc la ce rapoarte am de facut si nu-l mai iubesc. e atat de simplu. gandul, logica ma fac sa iubesc un om, nu sentimentele. sentimentul este indragosteala, fluturi in burta, dor, nu dragoste. dragostea e logica: vreau sa facem de mancare impreuna, sa locuim in acceasi casa, sa mergem oriunde impreuna, sa iti cunosc prietenii, sa radem, sa iti spal hainele, sa impartim banii, sa plangem impreuna, sa vedem meciul. nu oftatul de dor, nu machiatul pentru intalnire, nu mangaierile din parc si plimbatul cu barca. cum altfel au rezistat bunicii sau parintii nostri atatia ani? din fluturasi in burta? rezista fluturii atata timp? eu nu cred. au stat impreuna pentru ca a existat intelegere, compatibilitate, le-au placut aceleasi lucruri, si-au dorit aceleasi lucruri sa le faca impreuna. ma uit la bunicii mei. vad cum il ia bunica pe bunicul de gat si-l pupa pe obraz, vad cum isi fac cadou de ziua lor de casatorie, cum danseaza impreuna la diferite petreceri, cum ii cere bunica intai parerea lui despre cum e mancarea, vad cum ii face el cafeaua dimineata-de-dimineata. asta e iubirea. atunci poti sa spui "te iubesc". cand stii ca si celalalt vrea acelasi bar cu muzica buna, cand si celalalt vrea calatoriile prin desert sau pe munti sau in Irlanda, cand si celuilalt ii place sa vada meciuri de fotbal desi pana atunci nici nu-l interesau. doar de dragul tau.

ma bucur pentru MCTS

am o prietena care a luat un examen important. nu stiu exact in ce-a constat examenul, ceva in calculatoare, administrare gestiune poate... a invatat enorm pentru el, asta stiu. ma bucur foarte tare ca a luat examenul. din nimic la carturesti acum o sa castige n-spe mii de euro. dupa ce-a vandut tot si a dus-o rau, rau cu banii si cu alte probleme, acum in sfarsit are o linie dreapta. cum reusim sa vedem linia asta? eu inca nu stiu ce vreau sa fac in continuare. nu reusesc sa plec de aici spre ceva mai bun, nu reusesc sa-mi planuiesc un viitor. ma bucur tare, tare c-a reusit sa faca ceva mai bun decat toti ceialti colegi

tata

azi face 71 de ani. l-am sunat sa-i spun la multi ani. ma simt rau ca nu ma duc personal sa-i zic. dar am multe chestii de rezolvat inainte. astept sa ma linistesc si eu umpic, sa ma detasez de toate care mi se-ntampla si nu le pot controla. odata cu ziua lui vine toamna, ziua fratilor, matusilor, varei si bunicii. si-a mea. va fi atat de mare agitatia ca poate o sa si uit de altele. m-am uitat pe pozele de anul trecut de la ziua lui. atat de frumos a fost, cu sorin, cu tot familionul, relatiile ok, veselie, mancare si bautura la caru cu bere. ma gandeam cu mama inainte unde sa-l ducem de ziua lui. ne-am gandit o seara-ntreaga. l-am intrebat si pe serban, ne-am uitat si pe net si tot nu ne venise nici o idee. caru cu bere a fost perfect. cat de multe se schimba intr-un singur an

jumatate de an deja - scrise de prieteni pentru el

"SPIRITUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viaţă ~ă. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligenţă; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent.

Câţi dintre dumneavoastră vă consideraţi spirituali? Şi nu mă refer neapărat la definiţia dicţionarului, ci la un nivel mult mai ridicat. Eu cred în spirite şi cred în destin. Desigur, nu sunt întotdeauna de acord cu ce se întamplă în juru-mi, dar lucrurile legate de spirit sau destin nu pot fi modificate de către noi suflete prinse în corpuri muritoare. Da, asta suntem, nişte suflete prine în corpuri muritoare. Iar atunci când corpul nostru se pierde, noi nu ne pierdem, noi devenim liberi. Treaba asta cu “viaţa e scură” este irelevantă. Viaţa nu e scurtă, e nemuritoare. Moartea există numai pentru trup, dar el nu defineşte sufletul, doar îl hrăneşte. Acum ne simţim de parcă ne-a fost luat ceva şi ne gândim mereu că nu aşa trebuia sa fie. Nimeni nu ştie cum trebuia să fie, dar incorect tot este –faţă de noi. Faţă de el, poate e mai bine asa. E liber. Ne vede şi ne trimite vise frumoase, uneori când se simte trist ne trimite câte un vis urât, el ne vede şi ne şopteşte noaptea-n păr, iar atunci când plângi, el te mângâie cu drag. El n-a plecat niciodată. 1 martie nu reprezinză ziua în care a plecat, ci ziua în care a devenit liber." o fata

"sase luni de martie...eram la afumati intr-o luni, radeam cu fostii colegi de serviciu si a intrat boho, intrebandu-ma daca am auzit de sorin, s-a facut liniste, am intrebat care sorin? a zis…s-a inecat, al suzanei…m-am uitat la el, l-am intrebat iar, ce? iar a zis…s-a inecat…am intors capul spre fereastra si parca-i vedeam impreuna cu masina lor noua si veche in acelasi timp dar care-i facea asa fericiti cand au venit prima oara cu ea…mi-a trecut prin minte sa fac un undo ceva...poate de asta iar l-am intrebat pe boho, vorbesti serios? a zis da, de sambata nu-l gasesc, iar m-am uitat pe fereastra, parca-l vedeam cu basu in spate care i-a fost furat la un moment dat…a plecat boho…ce sa mai vorbesti dupa asta? ce mai e de zis? ma gandeam la suzana cum se uita dupa el in mare, il cauta cu privirea, nu mai aveam ce sa fac la afumati, am coborat, in curte era olaru cand m-a vazut mi-a zis…ai auzit de sorin? am zis da…se uita in pamant, fuma o tigara, mai ridica privirea din cand in cand de parca vroia sa auda alte vesti, gen a fost o greseala sau, e vorba de alt sorin sau etc…am iesit din curte si m-am asezat pe o bordura, ma uitam la oamenii care trec si ma gandeam daca ei stiu ca a murit sorin…parca ti s-ar parea normal sa se opreasca timpul cumva…da aia de pe strada nu aveau nicio treaba…ii uram atunci…mi-am scos celularu si l-am sunat pe serban, i-am dat vestea si lui…nu putea zice decat…baiii nu-mi vine sa cred..baiii baiiii nu-i adevarat…frate-miu la fel…a doua zi ma gandeam ca am visat da stiam ca nu…eu nu l-am cunoscut bine pe sorin, asa cum l-au cunsocut cei din trupa sau prietenii foarte apropiati, dar acum imi parea rau ca nu stiam ce muzica asculta sau sa fi mers o data la bere cu el si suzana…am fost la un concert de-al lui la casa studentilor, era foarte fericit in seara aia…zile intregi dupa vestea asta, parca era tragedia mea…nu pot sa explic de ce...m-a izbit asa deodata sa dispara un om...si iar am un sentiment din ala de undo, sa dau timpu inapoi, sa fac ceva..." ama

"de multe ori cand vin la tine in vizita si stam pe canapea si fumam, tot astept sa bage cheile in usa si sa ne prinda fumand in casa si sa urle la mine " Nikito ti-am dat eu voie sa fumezi la mine in casa?" sau " numai tu o inveti pe Suza la prostii, UITE!" ... mi-e foarte dor de el..si in continuare nu vreau sa accept si refuz cu nerusinare sa cred ca el numai este.. mi-e dor sa ma cert cu el.. mi-e dor chiar si sa ma uite in fata blocului la 2 noaptea ... uneori imi vine sa il sun si imi dau seama ...

stiu ca e undeva departe, ca ne vede si probabil ca uneori se prapadeste de ras ... prefer sa accept povestea frumosa pe care a scris-o Rata :)

ma bucur totusi ca te-am cunoscut pe tine Su si ca tu o sa-mi ramai , ca tu nu o sa te grabesti asa repede ca el.."

nikita "Tot sterg ceea ce incerc sa scriu,de teama sa nu fie prea mult sau prea putin,exagerat sau copilaresc. Te invidiez,Sorine,iubirea mea a murit,a ta s-a intarit.Plus ca am o vaga presimtire ca acolo unde acum tu te afli vin numa duble.Daca da,poate imi trimiti si mie niste noroc,as avea nevoie acum,in calatoria mea. Data viitoare cand vin vreau sa aduc o persoana draga mie,una care ar fi vrut sa te cunoasca,si,bineinteles, voi continua sa iti impodobesc noua casa cu flori." Matei "Ai dreptate cand amintesti tuturor cand s-a întâmplat. Personal nu îl voi uita niciodată. Pentru că la Vama Veche eram cu toţii, colegi de-ai noştri, verişoare de-ale lui, a fost una din nebuniile pe care le voi păstra mereu în memoria afectivă. Şi pentru că m-a chemat la concert şi l-am ascultat şi Timpuri Noi a cântat ca pe vremuri. Şi pentru că un om bun nu va fi uitat niciodată as fi vrut sa fiu prieten bun cu el, dar nu am apucat" Ogi "Nu-mi plac bisericile in mod special si cred ca nu-mi plac, de fapt cei care le slujesc...dar in biserica, in centrul ei, acolo sub cupola imi place sa stau...bate un curent racoros de primavara de fiecare data, un curent care imi aduce aminte de ce imi place sa intru in biserica si sa stau sub cupola...locul acela este cel mai usor vehicul de a vorbi cu Sorin...si nu doar cu el...acolo pot vorbi, pot plinge fara teama ca ma va vedea cineva si se va uita la mine ca la urs...acolo pot face ce ma indeamna sufletul fara sa ma gindesc la ce-i in jurul meu...acolo pot vorbi cu Sorin si cu toti cei pe care i-am iubit si care nu mai sunt linga mine. Merg pe strada si ma uit la oameni, ma sui in masina si ma uit cum trec oameni pe linga mine, stau cu coatele sprijinite pe balustrada de la balconul casei in care locuiesc si ma uit la oameni... din cind in cind il vad pe Sorin si tresar...ma bucur ca il pot vedea si in acest fel...ma uit dupa masini pe strada si imi aduc aminte de masinutza rosie cu care batea in lung si-n lat orasul...masinutza cu care am facut in iarna drumul pina la ploiesti si ne-am oprit ca sa caute o solutie sa nu mai inghetam inmasina...era ger si vint, care nu lasa motorul sa ne dea caldura mult dorita...s-a oprit si gasit o solutie...ne-am incalzit pina acasa...asa era Sorin - un sufletist, un tip plin de umor si de viata, care ne va face in orice mod posibil sa facem si noi ca el... Nu cred ca ce ni se intimpla este intimplator...tot ce ne inconjoara are o logica, are o menire care nu tine de ce vrem noi de aici de pe Pamint...cunoastem oameni pe care simtim in sufletul nostru ca ii stim dintotdeauna...si-i si stim...ii recunosteam dupa o sclipire de ochi, dupa un zimbet intr-un fel in coltul buzelor, dupa o miscare de mina...parca ne-a fost mereu alaturi...toti oamenii cu care ne intilnim i-am mai cunoscut..ei ne locuiesc, ne urca sau ne coboara...daca nu s-ar intimpla asa am ajunge niste cochilii goale de melci, pustii...Sorin ne-a locuit pe noi toti si noi l-am locuit pe el. Nu exista o explicatie logica a ce s-a intimplat cind a plecat acum juma' de an...exista dragostea noastra pentru el si a lui pentru noi... nu imi aduc aminte de ani buni de zile ce visez...dar mi-am adus aminte intr-o dimineata de mai ce am visat; nu era tot visul, erau frinturi disparate care pareau ca nu au legatura unele cu altele..dar in toate era un mesaj...m-am trezit si aerul de afara care intra pe geamul de la dormitor miroasea a primavara si a frezii...am stiut ca visul meu il avea pe Sorin in el si ca imi trimitea gindurile lui bune...mi-e tare dor de tine..." Soricule " Things remembered never die!

Continuu sa cred ca spiritele mari au parte de o viata tumultoasa si plina de culoare. Asa cred ca e si Naica prietenul nostru plecat in eterna calatorie. Omul care m-a facut sa prind gustul inaltimii si care m-a indrumat printre stancile umede ale Jepilor mici.Cu siguranta acesta are acum alte sarcini pentru ca pe cele pamantesti le-a indeplinit deja cu maiestrie. De multe ori stau si ma gandesc ce multi oameni pleaca cand ne asteptam noi mai putin.. Stim noi cand e momentul ca acestia sa se desprinda de noi? Nici vorba. Tocmai de aceea sentimentului iluzoriu al unei lipse avute de noi trebuie mai degraba sa fie convertit in intelegerea unei simple etape a firii noastre atat de acordata la univers si la bunul sau echlibru. Incetand sa punem intrebari care oricum ne inoada in tainele propriilor vieti cred ca reusim sa ascendem catre nemurirea noastra spirituala Si pana la urma cum spunea cineva : "mai bine iti rupi un picior decat sa-ti pierzi sufletul" Spiritul unui om deosebit e acolo unde este apreciat si un om de valoare face cat 1000 altii care trec prin viata fara sa cladeasca nimic." vlad "am vrut sa scriu, dar nu pentru el; el nu va citi; daca-o fi sa fie va simti ce am in suflet; tu nu poti si de aia... mai bine sa-ti scriu. nu se mai intoarce s-a dus undeva, in alta parte, oricat ne-am agata sa credem ca nu, ca ne priveste, ca ne trimite vise, ca ne zambeste sau ne injura. si DA, il vom uita, putin cate putin, pana cand intr-o zi ne vom da seama ca nu mai stim cat de inalt era sau ce sunet avea vocea lui sau cum facea ca Luis Armstrong... va mai trece vreme pana il vom uita pe omul de carne, va trece si mai multa si il vom uita si ca spirit... inca imi amintesc sclipirea din ochi in seara de dinainte, cand v-ati intors de la concert si urma sa plecati dar nu mai e, in schimb esti tu! ce vei face cu viata ta? nu stiu sa-ti dau sfaturi, si ma doare. nu face comparatii totusi; si nu incerca sa gasesti inlocuitor; n-a venit timpul. a trecut vara si am lasat marea in urma pentru inca un an, chiar daca o vom revedea in cateva zile, sau doar vom visa. viata ... nu ne lasa sa ne oprim ca sa privim inapoi, nici nu ne ajuta sa mergem inainte, ne forteaza sa traim si sa primim ceea ce ni se ofera, uneori alegem, alteori nimerim... nu putem uita cand vrem si nu ne mai amintim cand am vrea. si nu stim daca, dupa, ne vom reintalni ne ramane totusi speranta lupta sa-ti pastrezi speranta, speranta ca iti vei putea apropia sufletul de un altul, de altele si ca vei gasi suficient suflet de daruit si de primit" m

simplific

ce sa-ti fac sa fii cum imi doresc? ce sa fac eu sa ma iubesti ca inainte? stiu ca pot sa te schimb, stiu ca pot sa te-aduc la mine...dar nu stiu cum..acum s-a intors totul si nu mai pot sa fiu ca inainte. in schimb esti tu indiferent. aparent, stiu, dar nu pot sa te stiu asa. tu zici ca asa ai fi si cu mine. as fi fericita sa te stiu asa. dar cu mine. m-ai cunoscut in atatea randuri, in atatea moduri, din nou am dat tot si-am gresit. am sa incerc sa revin. am sa incerc sa fac iar. eu nu-ti mai spun nimic. tu nu mai intelegi nimic. ai ajuns sa te gandesti mai departe cand esti cu mine. te fac eu sa te gandesti asa.te fortez. am nevoie de tine.am nevoie din nou de fericirea aia de acum un an. esti totul acum. nu pot sa vad mai departe.

Viilor

viilor este o sosea in fundul bucurestiului unde, ca pedeapsa ca n-am fost cuminte si m-am revoltat, m-au trimis sefii. ei au zis ca-i o dezvoltare naturala a firmei, o extindere, o apreciere fata de munca mea. dezvoltare este doar ca spatiu, nu conditii. si nu ma refer la conditiile fizice de genul aer conditionat sau birou calumea sau deastea. sunt in fundul pamantului aici. n-am cu cine sa vorbesc, sa mai schimb o vorba cat de cat ok..si din punct de vedre profesional e rau ca am pierdut legatura cu reteaua. ca feeling. de ce s-o fi chemand viilor cand eu ma simt intr-o inchisoare, fara posibilitatea de-a scapa. numele ar trebui sa-mi dea libertate, nu? am fost la vechiul meu birou si-mi aminteam drumul pana acolo, cum imi luam eu fornetti din statie, cum comandam marinara mica fara usturoi, cu ceapa si ketchup iute, de discutiile interminabile pe mail, de priviri, de discutiile cu mache sau cu blondu, de caldura de pe holul de sus si de tot. imi venea sa pland. acum nu mai am toate astea. vin la munca dimineata, fac o gramada pe drum, imi deschid computerul, fumez o tigara, un mail-doua, m-apuc de treaba, comenzi, analize, scot vanzarile, il mai ascult pe asta din stanga mea cum spune tampenii. incerc sa-l mai invat pe gabi una-alta, ma enervez ca nu prinde atat de repede cat consider eu, mai fumam o tigara, ne plagem de foame. ma mai uit pe un e-jobs poate gasesc totusi ceva, pe blog, imo, carturesti ro, si astept mail-uri. cam asta se intampla zi de zi..nimic adica. si plec de la munca si nu fac nimic. ma gandesc toata ziua ce sa fac seara, astept, sper sa primesc vreun raspuns...de multe ori nimic. nu-mi pot face planuri, nici nu am ce. ma duc acasa, obosita, pierd timpul, ma uit la tel din jumate in jumate de ora, nimic. nimeni nu ma suna sa vina la mine, nimeni nu ma suna sa ies eu..si pana la urma ma apuca plansul. ma omoara singurateatea asta. n-am nici serviciu sa ma satisfaca, nici viata personala, nici bani, nici prieteni, nici idei, nici nimic.

Noapte la mare - Sol/La/Re/Sol

Noi n-am fost niciodata doi Nici unul singur, nici amandoi Salbatic cuplu insingurat Pe care timpul l-a si uitat R: Noapte la mare, noapte la mare Buzele tale au gust de sare Parul miroase a scoici si a soare Noapte la mare, noapte la mare Noapte la munte, noapte carpatina Buzele tale aveau gust de rasina Parul miroase a flori si a fructe Noapte la munte, noapte la munte Buzele tale pe buzele mele Sunt in puterea noptii prea grele Privirea ta e flacara-n noapte Dorul de vise, zborul de noapte

la multi ani sorin

Concert Paul Gilbert

Chitaristul Paul Gilbert vine pe 17 octombrie la Becker Brau Live Music Club. Biletul este 70 de lei. Concertul incepe la ora 20 avand in deschidere trupa Asha impreuna cu Christian Becker.

Stufstock-ul n-ar trebui sã aibã loc la Vama Veche

"Puţinã lume. Douã – trei mii de oameni? Cea mai tare apariţie a fost, cum ne şi aşteptam, Deus. Speram la mai mult de la Apocalyptica. Care se auzeau din când în când. 75 ron pe zi, pentru oamenii pentru care s-a nãscut Stufstock-ul, e mult. Ar fi banii cu care au venit sã stea o sãptãmânã la mare. Zãu. Dar nici aceştia nu prea mai vin pe aici, sufocaţi cum am fost şi eu de cum aratã acum Vama Veche şi de lumea care se învârte pe acolo. M-am aşezat eu liniştit la ia-mã nene. Zic la ce trafic trebuie sã fie acum spre Vamã, trebuie sã se îndure cineva de rucsacul meu. Iisuse, când au început sã curgã pe lângã mine, maşini precum Audi A6, Mercedes GLK, BMW clasa 5, şi alte nãzdrãvãnii, când la volan erau nişte şoferi care purtau la gât lanţuri de aur mai grele decât sandvişul din gura mea, şi în dreapta pipiţe care , la cum sunt îmbrãcate, parcã sunt pregãtite la orice orã de o nuntã rapidã la Continental, am lãsat uşor uşor mâna de autostopist în jos , pânã am ajuns cu ea în buzunar, şi am aşteptat , neliniştit, microbuzul în staţie. Când o veni. Terase în Vama Veche ca la Unirii. Cum adicã La Canapele? E o şmecherie aici, în alegerea numelui. Skepsisul este sintaxa, te duce cu gândul La Motoare, La caţeaua leşinatã, la un loc muncitoresc unde ai putea sã stai cu o bere în faţã cât ai chef. Dar de unde pânã unde Canapele? In Vama Veche veche mai mult decât bãnci de lemn, în cel mai bun caz, nu poate exista. Unde mai pui cã pe acest local scrie Pizza cu litere gotice. WTF. Nu m-ar mira dacã aş avea dreptate, când spun cã aceia care totuşi au fost la Stufstock, fie erau cazaţi în 2 mai, fie veneau de la Nãvodari, fie de la Sf. Gheorghe. Iar cei care aveau cortul în Vama Veche abia aşteptau sã ajungã înapoi la Ovidiu , pe nisip, cu o bere la bidon de 2 litri. Ce a rãmas bun este publicul de la Ovidiu. Cam acelaşi. Incercau sã intre în horã şi nişte bãjeţi care cred cã pot agãţa fete dacã au buletin de Mamaia. Dar nu rezistau prea mult din cauza muzicii. Asta mi-a plãcut cã la un moment dat realizau cã nu era Kristal Club în aer liber, cã nu le e locul acolo. Cã n-ar putea sã se integreze, cã hainele albe şi pantofii de nuntã nu prea rimeazã cu R.E.M, Metallica , Placebo sau Noir Desir. Pe lânga Stufstock, Festivalul de la Gãrâna mi s-a pãrut un concert mamut. Si ce era bun în Vama Veche se mai gaseste doar in Munţii Semenicului."

un prieten

Le scaphandre et le papillon

Am vazut filmul in seara asta. M-a apucat plansul. Asemanarea de situatii este atat de mare...Omul singur intre valurile marii, ei doi mancand impreuna, nu pot fi impreuna decat ea vorbind si el tacand mereu. Redactor-sef la revista Elle are un atac cerebral, ramane paralizat total si, in plus, cu sindromul de dezaferentare. Nu poate vorbi. Doar clipeste. Este drama unui om, cu o familie, cu o cariera promitatoare, care poate doar sa-si imagineze. Cred ca tot ce spune filmul asta este sa ne dam seama ca toata viata asta este in noi, in lucrurile pe care ni le imaginam, de care ne indragostim, de fluturii pe care-i gasim, de faptul ca ar trebui sa nu mai vedem clopotul de scafandru in care suntem inchsi ci sa fim liberi. Sa facem in realitate ceea ce ne dorim, inainte. Cand putem. Sa renuntam la clopot. Sa spunem ca iubim atata vreme cat putem, atata vreme cat putem vorbi, atata vreme cat are cine sa asculte. Tot filmul este pana la urma despre iubire, despre renuntare, despre vise, umanitate. Omenescul din Jean Dominique Bauby a iesit la iveala de-abia cand nu mai putea face nimic. Uitam cateodata sa-i sunam pe cei carora le datoram asta, uitam sa ne bucuram de corpul nostru in raport cu natura. Mi s-a parut gresit din punct de vedere tehnic. Adica incorect. Jean-Do vede cand cu ochiul drept, cand cu stangul (cel putin la inceput). Vede cam 120 de grade in jur ceea ce nu prea se poate cu un singur ochi. Este un pic fals totul - asa mi-a dat senzatia. El vorbeste in gand dar totusi nu-i auzim decat ceea ce ne intereseaza din gandurile lui. Are momente de pauza in gandire. Nu-i corect asta. Dar ca sentiment este un film coplesitor zic, cu muzica faina, cu imaginile derulandu-se secvential.

Poze Garana

Poze cu noi, echipa pentru Carturesti, de la festivalul de jazz de la Garana - 18-20 iulie 2008. Am fost eu, Ionut de la multimedia, Mureanu - sef la Cluj, George si Dumi - librari la Cluj si Marius - librar la Timisoara.

tactil

imi place cand imi curat urechile cu bat cu vata, nu-mi place cand mi se increteste pielea pe degete de la apa, imi place cand imi mangai parul, nu-mi place sa-mi atingi "marul lui adam", imi place sa-ti sarut glezna, imi place ploaia cand se scurge pe ochi si nas, imi place sa-ti simt genele cu degetul, imi place sa scriu cu stiloul, imi place sa dansez desculta pe nisip.

artistul, actorul, iluzionistul

stii ca tu esti. imi este dor de tine cum nu-ti spun vreodata si cum nu ti-am spus. prietenul meu imaginar. papusa mea voodoo. cel la care " I look up to..". nu mai este alt mod in care sa-ti spun. imi esti drag in continuu. ne oprim vreodata? din cautat? solutii exista? unde ne oprim? aici? aici?nu, nu. aici? lacrimile mele n-au sa-ti spuna vreodata ceva. sunt indiferente. gri poate pentru tine. cum a fost marea in 2 zile pentru mine. crezi ca daca faci ca ochi de crocodil sau aripa de rechin, nu ma atinge? crezi ca-i gluma? crezi ca baclavaua-i micul dejun? cu iaurt. ai uitat iaurtul... neagitat stiai poate, ca-mi place zerul. cred c-as bea mai degraba doar zerul din iaurt. dar doar la mare il gasesc, nu? am sa plec o saptamana. tot la el. insel cu el dar imi e permis si am tot dreptul. voi face in sfarsit drumul pe apa. exact pe acolo pe unde stii deja. am sa ma gandesc la tine, prietenul meu imaginar. imaginea ta este doar pe camera. nu compenseaza. am sa fac magie ca tine, dar nu voi spune. eu sper c-am facut deja cu tine. imi imaginez doar c-as fi reusit. umpic macar. un pic. nu stiu pentru ca actorul vine de cate ori esti prea sensibil. varsa macar o lacrima. in gand. imi plange sufletul cand stiu ca esti rupt in doua. plang eu, noaptea, cand vad cioburile ramase, sticla plina, doar un pahar plin cand pe masa sunt 2, doar o jumatate de felie..sau sa le mananc eu pe-amandoua jumatatile de lamaie ca n-ar fi corect sa arunc una. marinara as vrea sa fie ca soarele de pe piept. sau invers.

care-i firul

simt ca trebuie sa gasesc o explicatie pentru ce s-a-ntamplat. una fizica, palpabila, in lumea in care traim, nu spirituala, senzoriala. imi este teama pe de alta parte sa jung intr-o zi sa spun ca poate a fost mai bine c-a murit. daca se va intmpla asa? ce fac? nu vreau acum sa mi se intample ceva extraordinar. cum zic altii ca esti mai puternic daca ai trecut prin asa o experienta..adica cum? deci e bine ca a murit, ca m-a facut mai puternica? ca vad acum lucruri pe care nu le vedeam inainte. spune-mi dac-ai vazut vreodata marea verde sau gri sau albastra sau neagra. exista un fir al vietii acolo? biroul nu ma satisface. haosul din viata mea acum este din ce in ce mai evident. esti acolo? sau undeva, oriunde? da-mi un semn numai daca ai vazut ironiile, poeziile, cadourile de la garana. l-ai auzit pe wooten. erai in ochii mei ca sa-l vezi si tu. imi pare rau. extazul meu acolo a fost pentru tine doar.