simt ca trebuie sa gasesc o explicatie pentru ce s-a-ntamplat. una fizica, palpabila, in lumea in care traim, nu spirituala, senzoriala. imi este teama pe de alta parte sa jung intr-o zi sa spun ca poate a fost mai bine c-a murit. daca se va intmpla asa? ce fac? nu vreau acum sa mi se intample ceva extraordinar. cum zic altii ca esti mai puternic daca ai trecut prin asa o experienta..adica cum? deci e bine ca a murit, ca m-a facut mai puternica? ca vad acum lucruri pe care nu le vedeam inainte. spune-mi dac-ai vazut vreodata marea verde sau gri sau albastra sau neagra. exista un fir al vietii acolo? biroul nu ma satisface. haosul din viata mea acum este din ce in ce mai evident. esti acolo? sau undeva, oriunde? da-mi un semn numai daca ai vazut ironiile, poeziile, cadourile de la garana. l-ai auzit pe wooten. erai in ochii mei ca sa-l vezi si tu. imi pare rau. extazul meu acolo a fost pentru tine doar.
7 comentarii:
nu exista o explicatie..opreste-te din cautat pentru ca iti faci rau. crede-ma, eu stiu. Nu o sa te faca mai puternica pierderea lui. Pe toti ne omoara cate putin o pirdere, nu ne intareste, asta cu puternicia este asa..o poveste. De fapt mi-e foarte clar ca odata cu el, a murit o buna parte din noi. Si vor mai muri parti in timpul in care ne vom pierde parintii. Apoi vom muri si noi. Nu vom fi mai slabi sau mai puternici. Vom vietui cum putem, stiind ca ne lipseste ceva din suflet. Si vom trece peste multe. Nu prea avem de ales..Dar el te vede si te aude si stie cum iti este:) Poate si asta e o poveste cu "vazutul". Insa e una frumoasa.. Nu il lasa sa te vada jos niciodata..
sunt deja jos. n-am ce-i face. totul in jurul meu se intampla haotic acum, nu-mi pot gasi un confort.
Inteleg cum de pot sa intru in your shoes, fara un efort. e de ajuns sa ma uit in ochii tai, pentru ca ii vad pe ai mei si asa inteleg. zau. am stiut de la inceput ca vrei sa-l vezi pe baiatul ala wooten, ca sa indeplinesti parca o promisiune. Nespusa. Daca nu ar fi fost o intamplare brusca, si ar fi fost o moarte de aia cu stat in pat, mi-l imaginez spunandu-ti " S., trebuie sa-l vezi pe Wooten pentru mine" iar asta e o chestie foarte puternica.
Intr-o dimineata, un soricel chitaia la usa si zgiria cu gherutele lemnul usii de la intrare...voia sa intre...i-am deschis. Era soare afara si ii lucea blanita griulie de parca ducea soarele cu el. Am inceput sa zimbesc. Isi misca codita roz intr-o parte si alta si a venit s-a se suie in brate. S-a catarat pe pareo portocaliu cu mare usurinta. L-am mingiiat. Era tare moale. Am simtit odata cu moleseul blanitei lui ca a venit sa-mi aduca soarele in brate si zimbetul pe fata. O liniste. Daca vrei ti-l trimit si tie.
scuze. da' mie nu-mi plac soarecii.
imi cer scuze daca n-am putut spune ceva mai sensibil.
poate fi altceva? nu stiu, un pitic de la circ?
mie-mi plac. iar pe de alta parte in comment-ul de mai sus e o treaba speciala cu soarecele. reprezinta ceva doar pentru mine
ok. atunci va las, cu soarecii, ma duc la purecii mei
Trimiteți un comentariu