joi, 3 iulie 2008

ce pastram


ce sa fac cu un lucru cu care nu stiu ce sa fac? cu un obiect sau un gand sau o persoana.
iubesc atatia oameni, atatea obiecte, atatea mari, frunze, ceaiuri, muzici, idei, incat nu stiu unde sa le mai pun. as vrea sa plec intr-o zi din bucuresti. de tot. sa las tot ce iubesc in urma. mi-a placut tare la timisoara. numai eu stiu de ce, chiar daca explic, nu intelege nimeni, nici nu vreau. as vrea sa ma mut in timisoara dar nu pot sa fac asta singura. imi trebuie cineva care sa ma traga acolo. sau oriunde. ma simt in stare sa-i las pe-ai mei, sa-i supar, sa renunt la concertele din bucuresti, la filme, baruri, carturesti si tot. pentru tequila, pentru sahul din piata unirii, pentru diminetile in care sa plangem imbratisati din cauza frumusetii atmosferei de acolo. l-am uitat pe sorin? as renunta la toate astea doar sa-l intorc. dar daca stiu ca n-am cum sa-l aduc inapoi...fac ce simt. ma duc cu valul cum s-a dus si el. mi-e bine deocamdata asa.
imi fac planuri pe care stiu ca nu le pot avea, dar sper inca, fac strategii, calcule, exceluri, ca la servicu, ca poate iese ceva. problema e ca nu sunt impotriva vreuneia. ci impotriva unei jumatati cu care nu m-am mai intalnit...dar totusi vreau sa-l am. trebuie. e pentru mine.
cred ca lucrurile trebuie aruncate dupa un timp. cred ca ar trebui sa nu ne umplem casele cu lucruri aiurea. ar trebui sa avem doar 3 haine si un card. asa mi-ar placea.

10 comentarii:

Anonim spunea...

cum sa nu dai Bucuresti iul pe timisoara? cum sa nu dai bucurestiul pe orice. m-as mta, da n-as avea de ales si la Copsa mica, cu toate blocurile alea negre, diferenta acolo e ca la 10 minute de centru esti in padure. si poti sa urli ca asa vrei tu. Daca urli in bucuresti, ti se face dosar la sri. ca doar nu poti sa urli de nebun intr-o lume asa civilizata., nu?
si stau si ma intreb oare cine va salva Bucurestiul?
acela ar trebui sa primeasca premiul nobel pentru pace, pentru ecologie, pentru fericire.la un loc. premiul nobel pentru orice.
si eu am avut momente foarte emotionante la tm, pe care nu le voi putea sterge vreodata.
si da, nu prea poti da timpul inapoi, si o alegere care acum un timp ti se parea buna, acum poate nu iti mai convine si te gandesti ca poate daca te mai gandeai putin...

eminence spunea...

bucurestiul e imputit, intr-adevar. vreau sa urlu, sa ascult toxicity, ca stii ca se potriveste extrem.
stiu ca esti sarcastic acum cu ce-mi doresc eu, sau ce decizii iau. nu-i asa. stiu ca traiesc clipa si nu-mi doresc altceva decat ce am acum, nici macar cu ce s-a-ntamplat cu sorin..., imi place viata pe care-o am, lumea in care vad.
nu ma mai gandesc nici un pic! asta sunt

Anonim spunea...

eu am folosit persoana a doua"te gandesti"sau "te gandeai", ca o persoana a doua impersonala. De fapt despre alegerea mea era vorba. Adik eu imi spuneam mie "daca te gandeai", daca te gandesti".
capisco?

eminence spunea...

da, inteleg ce spui tu anonimule, dar lucrurile pe care ni le dorim sunt atat de multe incat foarte multe dintre ele sunt unele impotriva celorlalte. decizia noastra este aia pe care o luam, sau pe care nu vrem s-o luam si-atunci mergem asa. si-om vedea. se pot imtampla atatea. lucruri bune sau rele. eu sper la ceva bun pentru mine dar nu vad vreo iesire...
nu vreau sa iau o decizie in ceea ce ma priveste pentru ca nu pot.
mi-e dor doar de lucruri domestice, dar si de nebunia de pe plaje.

Anonim spunea...

logic ar trebui sa pastram doar ce ne este de folos si daca nu stim ce sa facem cu un obiect sau o persoana, inseamna ca nu putem sau nu vrem sa-l folosim, deci e bun de aruncat. dar viata nu a fost niciodata asa simpla..orice lucru, cat de mic, e mai complex de cat ne-am imagina si, in plus, avem un psihic pe care n-o sa-l putem controla in mod constient decat prin educatie intr-un timp indelungat...deci e mai greu sa arunci sau sa uiti un lucru decat sa faci cunostintza cu el, din cauza complexitatii initial necunoscute a acestuia si din cauza inconstientului nostru abisal si plin de mistere... am ajuns prea departe explicand....cred ca am vrut sa zic de fapt ca luam cu noi ce simtim aproape de sufletul nostru

eminence spunea...

da, dar fizic? nu asta conteaza de fapt in lumea asta?

Anonim spunea...

da, dar fizicul vine din interiorul nostru...noi ne construim lumea din jur asa cum stim...daca ai un suflet curat si bun, traiesti intr-o lume frumoasa pt ca asa ai stiut s-o faci(dupa tine), iar daca ai sufletul sau subconstientul infectat chiar si de un bob mic mai inchis la culoare si nu stii sa-l tratezi la timp, vei construi un lant de negativisme care se va intari pe zi ce trece...
fizicul conteaza f mult insa depinde in totalitate de psihic :D

eminence spunea...

nu sunt de acord cu tine... psihicul nu relationeaza intotdeauna cu fizicul. sunt momente in care nu poti face nimic care sa schimbe lucrurile intamplate. fizic!

Anonim spunea...

intzeleg ce vrei sa zici...esti prea subiectiva. sunt lucruri mai importante sau mai mici si de obicei credem ca cele care ne execita mai mult sunt cele mai importante....toti suntem asa, asta e firea omeneasca, dar eu vorbeam obiectiv, fara implicatii personale...poti sa ma judeci in sensul asta daca vrei..

eminence spunea...

nu poti vorbi despre viata intr-un mod obiectiv. si pe de alta parte tot articolul meu este o chestie subiectiva. deci sa ne-aducem aminte, vitalie, de la ce-am plecat cu subiectul asta