joi, 21 august 2008

Concert Paul Gilbert

Chitaristul Paul Gilbert vine pe 17 octombrie la Becker Brau Live Music Club. Biletul este 70 de lei. Concertul incepe la ora 20 avand in deschidere trupa Asha impreuna cu Christian Becker.

marți, 19 august 2008

Stufstock-ul n-ar trebui sã aibã loc la Vama Veche

"Puţinã lume. Douã – trei mii de oameni? Cea mai tare apariţie a fost, cum ne şi aşteptam, Deus. Speram la mai mult de la Apocalyptica. Care se auzeau din când în când. 75 ron pe zi, pentru oamenii pentru care s-a nãscut Stufstock-ul, e mult. Ar fi banii cu care au venit sã stea o sãptãmânã la mare. Zãu. Dar nici aceştia nu prea mai vin pe aici, sufocaţi cum am fost şi eu de cum aratã acum Vama Veche şi de lumea care se învârte pe acolo. M-am aşezat eu liniştit la ia-mã nene. Zic la ce trafic trebuie sã fie acum spre Vamã, trebuie sã se îndure cineva de rucsacul meu. Iisuse, când au început sã curgã pe lângã mine, maşini precum Audi A6, Mercedes GLK, BMW clasa 5, şi alte nãzdrãvãnii, când la volan erau nişte şoferi care purtau la gât lanţuri de aur mai grele decât sandvişul din gura mea, şi în dreapta pipiţe care , la cum sunt îmbrãcate, parcã sunt pregãtite la orice orã de o nuntã rapidã la Continental, am lãsat uşor uşor mâna de autostopist în jos , pânã am ajuns cu ea în buzunar, şi am aşteptat , neliniştit, microbuzul în staţie. Când o veni. Terase în Vama Veche ca la Unirii. Cum adicã La Canapele? E o şmecherie aici, în alegerea numelui. Skepsisul este sintaxa, te duce cu gândul La Motoare, La caţeaua leşinatã, la un loc muncitoresc unde ai putea sã stai cu o bere în faţã cât ai chef. Dar de unde pânã unde Canapele? In Vama Veche veche mai mult decât bãnci de lemn, în cel mai bun caz, nu poate exista. Unde mai pui cã pe acest local scrie Pizza cu litere gotice. WTF. Nu m-ar mira dacã aş avea dreptate, când spun cã aceia care totuşi au fost la Stufstock, fie erau cazaţi în 2 mai, fie veneau de la Nãvodari, fie de la Sf. Gheorghe. Iar cei care aveau cortul în Vama Veche abia aşteptau sã ajungã înapoi la Ovidiu , pe nisip, cu o bere la bidon de 2 litri. Ce a rãmas bun este publicul de la Ovidiu. Cam acelaşi. Incercau sã intre în horã şi nişte bãjeţi care cred cã pot agãţa fete dacã au buletin de Mamaia. Dar nu rezistau prea mult din cauza muzicii. Asta mi-a plãcut cã la un moment dat realizau cã nu era Kristal Club în aer liber, cã nu le e locul acolo. Cã n-ar putea sã se integreze, cã hainele albe şi pantofii de nuntã nu prea rimeazã cu R.E.M, Metallica , Placebo sau Noir Desir. Pe lânga Stufstock, Festivalul de la Gãrâna mi s-a pãrut un concert mamut. Si ce era bun în Vama Veche se mai gaseste doar in Munţii Semenicului."

un prieten

duminică, 3 august 2008

Le scaphandre et le papillon

Am vazut filmul in seara asta. M-a apucat plansul. Asemanarea de situatii este atat de mare...Omul singur intre valurile marii, ei doi mancand impreuna, nu pot fi impreuna decat ea vorbind si el tacand mereu. Redactor-sef la revista Elle are un atac cerebral, ramane paralizat total si, in plus, cu sindromul de dezaferentare. Nu poate vorbi. Doar clipeste. Este drama unui om, cu o familie, cu o cariera promitatoare, care poate doar sa-si imagineze. Cred ca tot ce spune filmul asta este sa ne dam seama ca toata viata asta este in noi, in lucrurile pe care ni le imaginam, de care ne indragostim, de fluturii pe care-i gasim, de faptul ca ar trebui sa nu mai vedem clopotul de scafandru in care suntem inchsi ci sa fim liberi. Sa facem in realitate ceea ce ne dorim, inainte. Cand putem. Sa renuntam la clopot. Sa spunem ca iubim atata vreme cat putem, atata vreme cat putem vorbi, atata vreme cat are cine sa asculte. Tot filmul este pana la urma despre iubire, despre renuntare, despre vise, umanitate. Omenescul din Jean Dominique Bauby a iesit la iveala de-abia cand nu mai putea face nimic. Uitam cateodata sa-i sunam pe cei carora le datoram asta, uitam sa ne bucuram de corpul nostru in raport cu natura. Mi s-a parut gresit din punct de vedere tehnic. Adica incorect. Jean-Do vede cand cu ochiul drept, cand cu stangul (cel putin la inceput). Vede cam 120 de grade in jur ceea ce nu prea se poate cu un singur ochi. Este un pic fals totul - asa mi-a dat senzatia. El vorbeste in gand dar totusi nu-i auzim decat ceea ce ne intereseaza din gandurile lui. Are momente de pauza in gandire. Nu-i corect asta. Dar ca sentiment este un film coplesitor zic, cu muzica faina, cu imaginile derulandu-se secvential.

sâmbătă, 2 august 2008

Poze Garana

Poze cu noi, echipa pentru Carturesti, de la festivalul de jazz de la Garana - 18-20 iulie 2008. Am fost eu, Ionut de la multimedia, Mureanu - sef la Cluj, George si Dumi - librari la Cluj si Marius - librar la Timisoara.





























marți, 29 iulie 2008

tactil

imi place cand imi curat urechile cu bat cu vata, nu-mi place cand mi se increteste pielea pe degete de la apa, imi place cand imi mangai parul, nu-mi place sa-mi atingi "marul lui adam", imi place sa-ti sarut glezna, imi place ploaia cand se scurge pe ochi si nas, imi place sa-ti simt genele cu degetul, imi place sa scriu cu stiloul, imi place sa dansez desculta pe nisip.

sâmbătă, 26 iulie 2008

artistul, actorul, iluzionistul


stii ca tu esti. imi este dor de tine cum nu-ti spun vreodata si cum nu ti-am spus. prietenul meu imaginar. papusa mea voodoo. cel la care " I look up to..". nu mai este alt mod in care sa-ti spun. imi esti drag in continuu. ne oprim vreodata? din cautat? solutii exista? unde ne oprim? aici? aici?nu, nu. aici? lacrimile mele n-au sa-ti spuna vreodata ceva. sunt indiferente. gri poate pentru tine. cum a fost marea in 2 zile pentru mine. crezi ca daca faci ca ochi de crocodil sau aripa de rechin, nu ma atinge? crezi ca-i gluma? crezi ca baclavaua-i micul dejun? cu iaurt. ai uitat iaurtul... neagitat stiai poate, ca-mi place zerul. cred c-as bea mai degraba doar zerul din iaurt. dar doar la mare il gasesc, nu? am sa plec o saptamana. tot la el. insel cu el dar imi e permis si am tot dreptul. voi face in sfarsit drumul pe apa. exact pe acolo pe unde stii deja. am sa ma gandesc la tine, prietenul meu imaginar. imaginea ta este doar pe camera. nu compenseaza. am sa fac magie ca tine, dar nu voi spune. eu sper c-am facut deja cu tine. imi imaginez doar c-as fi reusit. umpic macar. un pic. nu stiu pentru ca actorul vine de cate ori esti prea sensibil. varsa macar o lacrima. in gand. imi plange sufletul cand stiu ca esti rupt in doua. plang eu, noaptea, cand vad cioburile ramase, sticla plina, doar un pahar plin cand pe masa sunt 2, doar o jumatate de felie..sau sa le mananc eu pe-amandoua jumatatile de lamaie ca n-ar fi corect sa arunc una. marinara as vrea sa fie ca soarele de pe piept. sau invers.

marți, 22 iulie 2008

care-i firul


simt ca trebuie sa gasesc o explicatie pentru ce s-a-ntamplat. una fizica, palpabila, in lumea in care traim, nu spirituala, senzoriala. imi este teama pe de alta parte sa jung intr-o zi sa spun ca poate a fost mai bine c-a murit. daca se va intmpla asa? ce fac? nu vreau acum sa mi se intample ceva extraordinar. cum zic altii ca esti mai puternic daca ai trecut prin asa o experienta..adica cum? deci e bine ca a murit, ca m-a facut mai puternica? ca vad acum lucruri pe care nu le vedeam inainte. spune-mi dac-ai vazut vreodata marea verde sau gri sau albastra sau neagra. exista un fir al vietii acolo? biroul nu ma satisface. haosul din viata mea acum este din ce in ce mai evident. esti acolo? sau undeva, oriunde? da-mi un semn numai daca ai vazut ironiile, poeziile, cadourile de la garana. l-ai auzit pe wooten. erai in ochii mei ca sa-l vezi si tu. imi pare rau. extazul meu acolo a fost pentru tine doar.

marți, 8 iulie 2008

la tine



sunt emotionata de ce se intampla, suparata de ce nu. am fluturi cateodata si nu inteleg de ce. initial nu aveai nimic special, flirt, glume, atat. stii ca oamenii sunt foarte diferiti dupa ce-i cunastem? vreau sa-ti scriu sa-ti spun totul. este foarte de cacat cenzura (cum spunea ioana) de care spui ca nu tii cont. te straduiesti sa spui ce ai in tine si nu-ti iese nimic special. numai banalitatile obisnuite: te iubesc, iarta-ma, plec, somn, mananc, vreau, chef etc. cuvintele-s grele. te rog, nu te juca asa. nu-mi spune daca e adevarat ce faci ca mi-e aiurea sa te vad plecand asa pe hol sa vorbesti la telefon. astept ceva sa stii. poate n-ai sa faci nimic, dar eu n-am alta speranta. stii ca la un moment dat voi vrea mai mult. ce tampite sunt chestiile astea care ne trec asa fara vreo legatura cu ceva...cu oameni, cu locuri, cu timpul.
nu, sorin?

vineri, 4 iulie 2008

e buna tequila


destul de putina lume bea tequila. berea e la putere. votca se poate bea in loc. deci se poate spune ca e o bautura de nisa. sunt putine brand-uri bune de tequila la noi. imi place atitudinea, lovitul paharului de tejgheaua din lemn, gustul, taria, lamaia, arsura din gat, fierbinteala din piept si ameteala de dupa vreo 10 minute.
postati daca sunteti de acord cu mine si spuneti-mi senzatiile :))

joi, 3 iulie 2008

ce pastram


ce sa fac cu un lucru cu care nu stiu ce sa fac? cu un obiect sau un gand sau o persoana.
iubesc atatia oameni, atatea obiecte, atatea mari, frunze, ceaiuri, muzici, idei, incat nu stiu unde sa le mai pun. as vrea sa plec intr-o zi din bucuresti. de tot. sa las tot ce iubesc in urma. mi-a placut tare la timisoara. numai eu stiu de ce, chiar daca explic, nu intelege nimeni, nici nu vreau. as vrea sa ma mut in timisoara dar nu pot sa fac asta singura. imi trebuie cineva care sa ma traga acolo. sau oriunde. ma simt in stare sa-i las pe-ai mei, sa-i supar, sa renunt la concertele din bucuresti, la filme, baruri, carturesti si tot. pentru tequila, pentru sahul din piata unirii, pentru diminetile in care sa plangem imbratisati din cauza frumusetii atmosferei de acolo. l-am uitat pe sorin? as renunta la toate astea doar sa-l intorc. dar daca stiu ca n-am cum sa-l aduc inapoi...fac ce simt. ma duc cu valul cum s-a dus si el. mi-e bine deocamdata asa.
imi fac planuri pe care stiu ca nu le pot avea, dar sper inca, fac strategii, calcule, exceluri, ca la servicu, ca poate iese ceva. problema e ca nu sunt impotriva vreuneia. ci impotriva unei jumatati cu care nu m-am mai intalnit...dar totusi vreau sa-l am. trebuie. e pentru mine.
cred ca lucrurile trebuie aruncate dupa un timp. cred ca ar trebui sa nu ne umplem casele cu lucruri aiurea. ar trebui sa avem doar 3 haine si un card. asa mi-ar placea.

L-am facut


Blog-ul asta este pentru tine, pentru mine, o fotografie a ta, a mea, a vietii, mele. este un jurnal de fericire, suparare, calatorie, fotografie, trairile mele din ochii tai, tot ce-ai insemnat tu pentru mine, tot ce insemni tu pentru mine, mare, lac, ploaie, dor, birou, caiac, haos, copil, credinte, speranta si vise.

"What good is a photograph of you?
Every time I look at it
It makes me feel blue

What use is a souvenir of something
We once had
When all it ever does is
Make me feel bad

I wish I could tear it up
But then again I havent the guts
I wish I could throw it on the fire
I wish I could
But to say I would
Id be a liar

What good is a color print of a little baby doll?
When just one little glance is enough to make me feel dull

I wish I would misplace it
But then I take such good care of it
I wish it would disappear
I say I wish
But then I relish it being here

What good is a photograph of you?
Every time I look at it
It makes me feel blue"

A photograph of you - Depeche Mode